Atenție! Ne mor părinții,
De supărare și nevoi,
Le cade părul, le cad dinții,
Nu-i părăsiți copii și voi.

Veți regreta foarte curînd,
Căci ei se duc și nu mai vin,
Și-o să vă macine un gînd,
Că i-ați ucis și voi...puțin.

Și aceste gînduri o să doară,
Sînt și ei oameni nu sînt flori,
Să reînvie-n primăvară,
În alte forme și culori.

Azi ei nimica nu vă cer,
Să fiți aproape, asta vor,
Căci nu-s copii nici ei de fier,
Iar pînă mîine poate mor.

Atenție! Ne mor părinții,
Și alții în loc nu mai aveți,
Le cade părul le cad dinții,
Veniți copii cît mai puteți.