Copii,e trist și e pustiu în casă,
Nu pot mînca cînd mă așez la masă,
De viață și de toate nu-mi mai pasă,
Copii veniți ! Vă rog veniți acasă.

Viața e grea iar eu ca mîine mor,
Iar voi sînteți copii departe rău,
Cînd eu mă voi urca la Dumnezeu,
La cine-o să vă-ntoarceți în Humor?

Cînd mă gîndesc la voi încep a plînge,
Căci doare atît de tare cînd ți-e dor,
Și simt irevocabil c-am să mor,
Mă simt golit de gînduri și de sînge.

De vreți să mă mai prindeți viu,
Veniți copii mai repede acasă,
Căci vă aștept cu inima pe masă,
Mă tem doar să nu fie prea tîrziu...