|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
poem 37 poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ada Stanescu [Zooey ]
2011-01-20
| |
atunci când te-am văzut
singur atârnând de lumina galbenă a lămpii
cu un cerc ascuțit de asfalt
în jurul tău
am putut vedea
că tu ești de fapt un punct de densitate maximă
care îmi distorsionează orizontul
și că noaptea cu zăpadă uscată
se supune acestei reguli ale tale
gândurile mele
la fel ca genele mele
vorbele mele
aveau o traiectorie curbată
priveam firele de curent cum se îndoaie
și cum oamenii umblau
înclinați ca niște paraneze
nu mai puteam vorbi
ningea încet
mi-am lipit urechea de un trunchi și se auzea
pământul huruind
|
|
|
|