atunci când te-am văzut
singur atârnând de lumina galbenă a lămpii
cu un cerc ascuțit de asfalt
în jurul tău

am putut vedea
că tu ești de fapt un punct de densitate maximă
care îmi distorsionează orizontul
și că noaptea cu zăpadă uscată
se supune acestei reguli ale tale

gândurile mele
la fel ca genele mele
vorbele mele
aveau o traiectorie curbată
priveam firele de curent cum se îndoaie
și cum oamenii umblau
înclinați ca niște paraneze

nu mai puteam vorbi
ningea încet
mi-am lipit urechea de un trunchi și se auzea
pământul huruind