Afară-i cald, e vară iar,
Doar eu sînt trist și mult prea rece,
Și timpul sa oprit, nu trce,
Prin atmosfera ca de jar.

Azi beau cafeaua din ibric,
Și am și dor și am și ciudă,
Că viața asta-i așa crudă,
Iar eu nu pot să fac nimic.

Cei dragi î-mi sînt tot mai departe,
Și-i văd din ce în ce mai rar,
Iar asta-mi lasă un gust amar,
Of ! Unde ești eternitate ?

Mă simt de parcă-s tras pe roată,
Și am să regret dacă azi mor,
Căci n-am copiii în Humor,
Și aș vrea ca să-i mai văd odată.

Apoi n-am să mai cer nimic,
Vă pup pe toți, vă stîng la piept,
Și-ncet ca omul înțelept,
Spre stele Doamne mă ridic...