Dintr-o frumoasă întâmplare s-a născut o iubire,
Și mic ni s-a părut universul prin ramuri,și zborul
Zorilor răsăriți înainte de vis, ca o firavă uimire,
Ce bătea la ușa sufletului, căutare suavă cu dorul.

Iar noi ne-am îmbrățișat trupurile, ca două minuni,
Și ne-am privit în ochi, până dincolo de gânduri,
Eu îți sărutam tăcut suspinul, tu vroiai să-mi aduni
Neliniștea cuvintelor, uitate aevea-ntre rânduri.

Și ne-am renăscut în același trup, freamăt sub cer,
Păsări în zbor treceau prin lacrimi, fericite în zare,
Plămădeam timpul într-o taină de stele, vis efemer,
Căutând cu gândul, prin eternitatea iubirii, cărare.

Am adormit sub copacul cu ramuri răvășite de vânt,
Cu nopțile risipite prin iarbă și-n dorințe de ieri,
Și te-am întâlnit într-o singură viață, dulce cuvânt,
Și-am rămas în ea să te-aștept, tu uitând să mă ceri.