Invazie invazivă

Dacă ne-ar invada,papuașii,
n-ar trebui să ne apărăm.
Le-ar ține piept coloșii de betoane,
care-și întîmpină escaladatorii,
cu rabdare de piatră-n structuri.
Ar simții în sfârșit că stau
răstigniți,în sentimente montane.
Oferindu-și platformele ca vârfuri,
Adăposturi, în jungla de beton și sticlă.
Respirând ușurați aer condiționat,
cu pretenție de aer ozonat, de munte.

Dacă ne-ar invada,papuașii,
n-ar trebui să-i oprim.
Ar lua din belșugul nostru risipit,
numai, necesarul neprețuit de noi,
ridicându-i valoarea, din tomberoane.
Precum peștele sanitar care curăță,
sticla acvariului, ornament domestic,
să se vadă bine, valoroșii confrați.
Lăsând imaginea să, valoreze singură,
cât o mie de cuvinte, confuze.

Dacă ne-ar invada papuașii,
n-ar trebui să ne temem.
Precum fiarele, ei nu ucid cu ură.
Nu știu să facă răul ca noi.
Va trebui să-i ajutăm la început.
Apoi vor știi să și-l facă singuri.
Noi nu uităm de unde-am plecat.
Cândva eram și noi ca ei…

Dacă ne-ar invada papuașii,
Ar trebui să aibă milă de noi.
Să dilueze puritatea exemplului,
fatală omeniei reduse la absurd.
Sufletele controlate de artificial,
ar putea face implozie la impact,
cu natura umană, în stare pură
prizată în supradoză…

Dacă ne-ar invada papuașii,
Ne-ar lua pe nepregătite.
N-am putea acoperi la timp,
junglele de beton și sticlă,
de transparența imaginii, omului.
Ce-și aruncă simplitatea devastatoare,
cum azvârle pescarul cu plasa,
într-o apă contaminată definitiv,
din disperarea de a hrăni,
un suflet,cu gesturi și bune intenții.
Și maniere elegante

Dacă ne-ar invada papuașii,
Ar lupta până la unul,cadavrele vii.
Să păstreze mormintele de civilizație,
în afara, perimetrului vieții.
Să nu găsească calea spre celula,
în care zace,adevărul aflat,
în greva foamei, de cunoaștere.
A mașinii infernale de luptă,
împotriva liberului arbitru,
și a legilor firii…