în fiecare vers
se rătăcesc deliberat
printre rânduri
uitarea lor
corolă de iris
sculptată în privirea
globului de porțelan
e ca şi visul plâns
senil flegmatic
cerul poartă
pată neagră pe grumaz
urme de cerneală

dau norii la o parte
cu aripa
jocul limbilor de foc
evocând demența
duşuri de lumină
li se scurg în vene
se retrag în uter
ritmuri primitive
umbra nopții va culege
din adâncuri
necuvintele...