Băă neică.
Pe aci, pe la noi, au trecut și nemții.
Nu știu de unde veneau și unde se duceau.
Ete se antrenau colo între pruni.
L ’ale da’ Marița.
Eram copii.
Ne dădeau ciocolată, bomboane.
Daaa! Te lingeai pe mâini.
Ce mai ..Erau civilizați.Ținută colo, tot..
Păi dacă vedeau cumva rufe de copii,
Pe sfoară, la uscat.
Nuuuu! Nu intrau.
Că era copil mic și poate deranjau.
Și tot ce luau de la om , luau cu vorbă.
Nu furau,nu cu japca, plăteau..
Într-o zi s-au dus l’ale Florea.
Avea un frate mut..Nu-l știi tu..
Neamțul vroia niște paie.
Nu știu ce facea cu ele.
Mutul i-a aratat șira și coșul.
Neamțul a luat coșul cu paie,
Dar le-a făcut șir, pe bătătură.
Ce mai, să-l bată mutul și altceva nimic.
Povestea deunăzi moșu.
Cred că mutului nu îi plăcea civilizația,
Asta nemțească.
Devreme ce nu știau, ce e ăla curmeiul de la coș,
Ca să lege paiele.