Lacrimi de duzină încrustate-
n-aburul mâniei din pahar;
frig și ploi și-nțepeniri de spate;
mersu-n gol cu pasul selenar…

Individ amarnic e destinul;
apa mi se scurge odisee,
cu durere mă subjugă vinul,
dans de fum deasupra de bordeie.

Amețesc solstiții indispuse,
chip penel pierzându-se-n ulei,
șevaletul orelor răpuse
sub aroma frunzelor de tei.

Abur buruienile-l ridică,
nu e plânset, cerul se preface,
zecimala splinei e prea mică
în efortul tulbur de dincoace.

O tulpină spânzurând agale,
strofă desfrunzită de subiect,
stopul buturugilor din cale;
neființe retrăite în direct