mereu ucid câteva gânduri
prin nenumărate căutări zadarnice
toate pe drumuri neumblate

mă înghesuie pofta de nimicuri
să le sortez înlăuntrul meu pe rafturi
și nu mă mai regăsesc
nu mă pot aduna acasă
deși plouă într-una cu piatră

m-am încăpățânat și am reușit
să mă rup din strânsoarea ta și din plictis

sunt prins în clipele
care-mi tulbură somnul
femeile îmi aruncă priviri leneșe
dincolo de ele nemărturisirea, dincoace mândria
și lipsește pacea
lipsește statornicia

acum mă consolez instantaneu
cu lucrurile ce se pot întâmpla repede
pe retina ochiului și pe fețele anotimpurilor
și nu-i greu să te resuscitezi
ori să te ridici pe coloane de aer