Copacii sunt albi și tot mai puțini.
pe pământ o crustă sfărâmicioasă de gheață
Îmi măsoară pașii.
Ca și mine, alți oameni merg în grabă.
Semaforul se oprește pe roșu.
Mă uit la cer și la contururile de sus
ale acoperișurilor,
am timp pentru asta.

Toate grijile dispar,
dacă mă gândesc
la rostul depășirilor de limite.
Dorința de a trăi intens,
ca seva din mijlocul arborilor
acoperiți cu zăpadă.