O haită de lupi hapsâni,
Nemâncați de săptămâni,
Au găsit un stârv în râpă,
De la o gingașă ciută
Și au tăbărât îndată,
Să prindă câte-o bucată!
Liderul, puternic, face
Semn și toată haita tace!
Se retrag. Supuși pe labe,
Ș-așteaptă să le sloboade
Dreptul de-a mânca și ei.
Șefu-nșfacă o gură...trei,
Și înghite pofticios
Carnea dulce, tacticos,
Rânjind câte-un colț tăios,
La cei ce tânjeau la os!
După ce s-a săturat,
Hapsâni lupii-au înșfăcat,
Ce-a mai rămas de la masă:
O copită, ori o coastă,
Trag de pielea peticită,
Și de șira dezgolită!...
De-a prins unu-o bucățică,
Ceilalți sar fără de frică!
Mârâind și ocolindu-l,
Cu ghearele sfâșiindu-l
Îl gonesc hulpavi, îndată,
Luptându-se pe bucată!
Cățălandrii triști, așteaptă,
Să se sature odată,
Lupii mari, vânjoși și răi,
Căci mereu când merg prin văi
Și găsesc o mortăciune,
Surii trufași îi supune
Și le ia chiar de sub nas,
Iar ei nu fac niciun pas!
Legea lupilor e dură,
Cel neputincios îndură!
Și-i făcut în bucățele
De javre lacome, rele!...
S-au bătut, s-au încolțit,
Până leșu-au isprăvit.
Ce-a rămas?Păi, mai nimic!
S-a-ndopat tot cel voinic!
Iar firavii-s nesătui,
Și-au pus din nou "pofta-n cui!"
................................
Dar ce mă mir de jivine,
Când se poartă și la mine?!
Și-s oameni raționali
Echilibrați și morali...(?!)
Și mai am pretenții, frate,
La sălbătăciuni din haite!

16.11.2010 Aurora Luchian Vaslui