strigătele luminii,
fantome mici
croite din bucățele de carne putredă
stând a se decoji de pe oase
în scopul unic de a dezvălui în cele din urmă
miezul acela tainic
imposibil de arătat
vreunui tentacul de simț...

uneori mai cădeam într-un vis sau într-altul
de venit, nu mai veneam înapoi
împietrit în noua realitate
așteptam visul următor.

Călătoream clandestin, evident
neposedând nici o monedă de schimb
în acest travaliu perpetuu
însă fiecare naștere
nu era decât un simplu punct
încleiat în circumferința cercului
din interiorul
primului cerc.