mă instalasem cu tot confortul inclusiv
într-un bîrlog montan era așa
ca-n filmele uitate departe
de lumea dezlănțuită
acolo în aerul tare înmuiat în frig
am zis na fi-v-ar metropola Roma lui Nero

aveam tot timpul din lume îmi priveam
ateent palmele pe urmă le scuipam
să nu le deoache toporul
și crăpam cu sete la lemne

cîinele meu mă privea uimit
dar mobilul meu mă ignora suveran

obișnuit să fac curat pentru că nu se știe
cînd pică în control ministrul murdăriei
într-o zi a venit
o ursoaică să-mi sorteze gunoaiele alea bune
(ăia micii chicoteau prin tufișuri)
și cîinele meu a protestat vehement
încît era iminent să și-o ia în bot

oricum sihăstria mea avea niște aspecte agreabile
mîncam sănătos ca un adevărat turist naturist
citeam și dormeam ca pe lună
așa în general nu reușea nimic să mă țîțîie
lumea părea aceeași poate se învîrtea mai încet
iar eu cu mobilul continuam să ne ignorăm reciproc

niciun apel nepreluat
pînă într-o zi cînd stăteam așa
peste niște lemne
cu umerii ridicați și zîmbeam aplecat într-o parte
pe un frig bestial

tu tocmai ai apărut de nicăieri
rîdeai mi-ai arătat mobilul
cîinele meu se mira la culme
și toată lumea aceea dezlănțuită
brusc a înțeles
că nu mai poți