De-ar rămâne din mine o carte subțire,
Pulbere gri în coperți de răcoare,
Nările câinelui tău s-o respire,
Umbra din sufletul tău s-o măsoare.

Tu să te miri de-așa simple cuvinte
Ce ți se urcă pe mâini în tăcere,
Sfânt să le-atingi de obrazul fierbinte
Până ce noaptea-napoi ți le cere.

Eu m-am culcat într-o pagină albă.
Trist, întunericul se urcă în cești.
Îndată n-o să se mai vadă nimica...
Tu la ce te gândești?