din tot aurul ce l-am avut
mi-a mai rămas un pumn
pe care îl arunc într-un ceaun
cu apă să fac pruncilor din casă
poate ultima mămăligă

cu seamă când foamea e cumplită
puțina mămăligă-a mea de aur
are aroma cojii afumate
de focul iute ce o coace

în grabă-înfulec bucături…
simt pe-aproape hoții
dând târcoale casei

știu că barda-i pusă-n colț
chiar acolo după ușă

tăișu-i ascuțit ieri pe tocilă…
sclipește-acum a libertate
în mâna dreaptă-o prind
curaj îmi fac și ies…
jur că moarte-împart celui pungaș

Pământul să rodească iarăși aur
ca mine faceți, frați săraci
ce-aveți în pumni dorul făinii
sculați-vă, să-îndepărtăm dușmanul

atât de mult pământ e nemuncit
atâtea case părăsite
abandonate-s chiar biserici

ce-o fi oare, Doamne, de făcut
să-ți intrăm iarăși în voie