mulțumită-amantei mele
am acum un loc de muncă
pentru prima dată la patron

cum ce fac? muncesc din greu
la o coloană infinită
trebuie să-adaug zilnic
zerouri cât de multe…
din bule de săpun

e mulțumit de mine
mă avansează-n grad
cu fiecare zi ce trece…
și leafa crește… pe măsură
. . . . . . . . . .

sunt obosit de-atâta
suflat în dispozitiv
mi-a ajuns suflețelul
sus spre infinitul coloanei…
nu i-a dat însă de capăt

culmea culmilor
de-un timp nu mai reușesc
să-mi fac planul de zerouri

mare-îngrijorare mă cuprinde…
o să-i spun chiar că nu vreau
să îi mai suflu-n borș
n-am de gând să îmi pierd viața
la infinit cu infinitul lui

mâine-i așez în vârf
ultima neînsemnată
bulă