agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-29 | |
Pe lespezile reci, turnate din granit,
Sub care-mi zace iubirea, acolo, în mormânt, Îmi rezem trupul meu flămând De-al dragostei ce-mi persistă în gând. Privesc în trecut și sper ca năzuind, Iubirea-mi va fi dată iar s-o simt Și știu că timpul prieten îi va fi Inimii ce-i fuse dat doar a iubi! Iar pomii-s grei cu florile de omăt, Priveliștea-i amară, de-un sordid baroc, Mormintele de piatră, aliniate-n bloc, Constituie decorul cel privesc uitat. Și păsări de noapte, ce-și cântă fugar Triluri funeste la-al naturii hotar, Își fâlfâie aripile lugubre-n zadar Căci morții, în cripte, rămân sub mortar. Știu că jelania nu-și va găsi ecou Să-nduplece zeii morții, ce tributul ni-l iau, Ca să ne dea-ndărăt vii ce vină nu-și au Pentru-al sorții funest apogeu. Privind inscripția lapidară eu voi Cursul firii să fie dat iar înapoi, Însă nădejdea mi-e vidă-n viața de apoi, Știind prea-bine ce se-alege din noi Atunci când viața-ncetează, iar ochii ni-s goi, Nimic de pe lume nu ne-ntoarce la voi! Gândind de negânditul mă așez pe mormânt, Sperând ca viața ce-mi palpită în piept Să mă arunce în-al morții duet, Dându-mi eterna uitare făr’ de cuvânt! Însă moartea mă trădează din nou Căci ei nu-i pasă pe cine îți ia, Ea-și face treaba murdară și atât, Indiferent cine-ajunge-n pământ! Moartea doar șterge țărmul, că așa-i ea, Luând,deopotrivă, pe laș și erou. Târziu e acuma, cortinele cad, Și uitându-mă-n beznă eu văd Forme umane ce se-nlănțuie sinistrul balet, Reeditând în crepuscul defunctul duet Al morții cu moartea, nocturn monoton, În care uitarea se-nvârte sincron! Vedenia-i tare, și-mi pare a fi, Însă-i himeră, s-o crezi e a huli, Uitându-mă într-acolo încep a simți Ce mult înseamnă să pot a trăi! Dansul morților, ce-mi pare-un coșmar, E un trucaj al naturii, al dracului zar, Ce-mi pare aievea în al nopții orar, Însă iubirea-mi nu pare-a dansa Cât timp perechea-i e vie și-o vrea! Ea așteaptă să poată iară valsa, Însă natura e crudă, nu vrea Să-i dea înapoi viața sa!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate