agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2850 .



Rugă adresată morții
poezie [ ]
poezie neagră

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sydonay ]

2011-01-29  |     | 



Pe lespezile reci, turnate din granit,
Sub care-mi zace iubirea, acolo, în mormânt,
Îmi rezem trupul meu flămând
De-al dragostei ce-mi persistă în gând.
Privesc în trecut și sper ca năzuind,
Iubirea-mi va fi dată iar s-o simt
Și știu că timpul prieten îi va fi
Inimii ce-i fuse dat doar a iubi!
Iar pomii-s grei cu florile de omăt,
Priveliștea-i amară, de-un sordid baroc,
Mormintele de piatră, aliniate-n bloc,
Constituie decorul cel privesc uitat.

Și păsări de noapte, ce-și cântă fugar
Triluri funeste la-al naturii hotar,
Își fâlfâie aripile lugubre-n zadar
Căci morții, în cripte, rămân sub mortar.

Știu că jelania nu-și va găsi ecou
Să-nduplece zeii morții, ce tributul ni-l iau,
Ca să ne dea-ndărăt vii ce vină nu-și au
Pentru-al sorții funest apogeu.

Privind inscripția lapidară eu voi
Cursul firii să fie dat iar înapoi,
Însă nădejdea mi-e vidă-n viața de apoi,
Știind prea-bine ce se-alege din noi
Atunci când viața-ncetează, iar ochii ni-s goi,
Nimic de pe lume nu ne-ntoarce la voi!

Gândind de negânditul mă așez pe mormânt,
Sperând ca viața ce-mi palpită în piept
Să mă arunce în-al morții duet,
Dându-mi eterna uitare făr’ de cuvânt!

Însă moartea mă trădează din nou
Căci ei nu-i pasă pe cine îți ia,
Ea-și face treaba murdară și atât,
Indiferent cine-ajunge-n pământ!
Moartea doar șterge țărmul, că așa-i ea,
Luând,deopotrivă, pe laș și erou.

Târziu e acuma, cortinele cad,
Și uitându-mă-n beznă eu văd
Forme umane ce se-nlănțuie sinistrul balet,
Reeditând în crepuscul defunctul duet
Al morții cu moartea, nocturn monoton,
În care uitarea se-nvârte sincron!

Vedenia-i tare, și-mi pare a fi,
Însă-i himeră, s-o crezi e a huli,
Uitându-mă într-acolo încep a simți
Ce mult înseamnă să pot a trăi!
Dansul morților, ce-mi pare-un coșmar,
E un trucaj al naturii, al dracului zar,
Ce-mi pare aievea în al nopții orar,

Însă iubirea-mi nu pare-a dansa
Cât timp perechea-i e vie și-o vrea!
Ea așteaptă să poată iară valsa,
Însă natura e crudă, nu vrea
Să-i dea înapoi viața sa!


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!