Nu știu,nu voi știi niciodată...
Speranțele-mi slăbesc:
Am așteptat mereu, și aștept,
Dar nu știu ce, și nu voi știi
Căci parcă-n fiecare zi
Nimic din ce simt nu se-ntamplă
Și timpul parcă mă frământă-
Te simt,te văd,te întâlnesc;
Dacă atunci când la tine mă gândesc
Ar apărea o floare,
Poate c-as fi într-o grădină
De flori si de parfumuri plină;
Te vreau,cum vrea ziua lumină.
Oare tu simti,oare tu vezi
Oare tu noaptea mă visezi?
Abia aștept să ațipesc
Căci eu și-n vise te iubesc!
Inima mea ar vrea să-ți spună;
Nu pot,și tu nu știi...
Poate c-ai să mă crezi nebună
Dacă ți-aș mărturisi.
Vreau să te uit dar nu se poate
Te văd în fiecare zi,
Iar când lipsești tu, de ce oare
Deși m-arăt nepăsătoare,
În sinea mea sunt ne-mplinită,
Nefericită,plictisită?
Când te-nvârtesti prin preajma mea
Inima-mi bate tare-
Poate că și tu simți la fel...
Sau e din intâmplare?
Tăcerea-mi este un prieten
Mai mare decât tine
Și nu mă lasă să-ți comunic
Să te cunosc mai bine.
Poate că n-are rost ce fac,
Nici chiar ce-am scris acum.
Poate nici nu-ți trece prin cap
Ce simt eu pentru tine..
Sau poate ești ca mine?
Poate că te-ai săturat
Și tu de-atâta așteptat...
(pour mon amour I...)