Sunt trubadur din vremi medievale
Mânat la drum de-o patimă eternă;
Mă-mbăt și cânt în orișice tavernă
Pe care soarta mi-o ivește-n cale!

N-am pat cu așternut, sub cap n-am pernă,
De crai mă știu codoșii-n mahalale,
Beau și mă-ntind cu șuții la taclale
Turnând pe gât poșirci ca-ntr-o cisternă!

Iar dacă-un critic de literatură
Nedrept mă-mpunge, clocotesc de ură
Că-s arțăgos precum Villon, poetul

Și dacă simt că s-o iți atacul,
Din teacă-ncerc să smulg rapid tesacul;
Apuc mânerul, trag si scot...sonetul!!

N.Lunca