M-am folosit de cuțitul minții și mi-am tăiat singurătatea în două.
O parte am lăsat- o pentru azi iar cealaltă parte pentru mâine.
Așa îmi va trece timpul mai ușor așteptând-o pe ea.
Deocamdată sunt încărcat cu privirea ei, precum bateria unui telefon mobil.
Ziua de ieri petrecută împreună cu ea, azi este o amintire pe jumătate uitată.
Imaginea ei cu părul de foc, se mișcă încet în memoria mea.
Bucata singurătății mele de azi țipă după sora ei geamănă de mâine.
Aaa!!Dar nu v-am spus cine este ea.
Cu siguranță că sunteți curioși? Nu aveți de ce.
Este o fată ca toate celelalte. Sau poate că nu!
Poate că este o fată insipidă am smuls-o din dorința mea.
Acum a început să plouă torențial și m-am adăpostit lipindu-mă de zidul unei clădiri.
Pe mâneca sacoului meu a apărut un păianjen.
Cu siguranță el îmi aduce o veste.