Tu, femeie și iubită
Mamă, care-mi crești copii
Tu ființă dragă mie
Pentru mine ,să devii
Dintre pământeni, anume
Cea mai bună
Și să știi
Că de-ar fii,ca să mai fie
Înc-odată să aleg
Dintre florile de, Carmen
Tot pe tine te culeg
Dar, mai înainte însă
Am să-nvăț, grădinărit
Și de flori,știința care
Se ocupă,am s-o-nghit
Ca să știu cum se-ngrijește
Așa floare, de-nflorit
Și să nu mai las, vreodată
Vreun boboc, la ofilit
Că boboci, mai face floarea
Din minune și din dor
Dar belșugul, nu-i o scuză
La bobocii care mor

Că rămâne, cum rămâne
Dar, nu mai rămâne-așa
Cum a fost întai,atuncea
Când bobocul,înflorea