Trup de văzduh aveai,
suflet de zefir,
inimă-ți era aerul dintr-un crin,
ochiul - o așchie de senin,
gura - stafia unui trandafir,
fuior de lumină -părul tău bălai
și uite-așa, jur - împrejurul tău era rai.

Eu zac în umbra amintirii tale
și încet în dor mă transform,
pe când spre moarte mă îndrept agale
ca numai cu tine în gând să dorm.