M-am opintit cu fierul în dreapta,
ziua se prosterna
ucisă în prag,
îmi aminteam ibricul
întors cu coada în jos.
Îmi pătrundea în os fierul,
cămașa, iubito,
îți spuneam,
e dintr-o altă poveste.
Și îmi călcam sufletul
să stea drept,
precum cocoșul înfipt în gard,
îmi întindeam zidurile
cu fierul
parcă dospind o casă.
Tu mereu te pieptănai
și îți părea câine
și îmi crăpam în el dinții,
iubito,
îți tot spuneam,
e dintr-o altă poveste.