agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-04 | |
scluptorul
ca un scluptor mi-am dăltuit viziunea. cocoșului i-am rupt sunetul cântului, pisicii i-am retezat ghearele și pe ursul polar adormit l-am tuns zero. ce a rămas trebuia dus la gunoi, însă nu a mai ajuns acolo pentru că în mașina mea de tocat s-au transformat în cuvinte ce cântă, ce zgârie, ce îmbracă pe cel ce le privește ori le aude panoramic încercând să le înțeleagă. scrisoarea am scris o scrisoare de dragoste adresată mie. am citit-o în aceași noapte cu aviditatea amantului plecat să-și întâlnească iubita și apoi mi-am sărutat chipul rece din oglindă. m-am visat apoi cum făceam dragoste cu mine, cum sufletul meu face sex cu trupul meu încă de la naștere. am pus scrisoarea într-un cui la păstare. a ruginit între timp cuiul sub lacrimile grele de potop apocaliptic scurse din ochiul trupului solitar ce refuza să elibereze sufletul înlănțuit de amorul prea des ce l-a plictisit în final, săturându-se și dorindu-și să nu mai stea întemnițat. am recitit scrisoarea pătată de sângele metalic și m-am privit în aceeași veche oglindă, apoi am eliberat sufletul meu ostatic când am închis pleoapa ca să nu mă mai văd nici pe mine și nici scrisoarea de la flacăra lumânării aprinsă. combustia am urmărit știrile. câteva incendii provocate de secetă și alte câteva de o mână criminală. hârtia albă, toată se aprinde sub cerneala pulsatorie a dorințelor, iar fumul țigării se înalță în ritmul scrumului căzut până în clipa când din chiștocul țigării a căzut jarul ce m-a fript. am urlat ca un mut când am devenit știrea bombă: un jongler al cuvântului a sucombat printr-o împrejurare încă neelucidată. a suferit puțin de pe urma combustiei spontane care, se pare,i-a fost ultima muză. să mai spună cineva că efortul creației nu cere jertfe! infern m-am așezat la masa de scris. fără muză. când a venit într-un sfârșit și-a aprins o țigară, s-a pus pe bârfit, apoi m-a trimis dracului. dorința ei fusese să facă sex și în mijlocului acțiunii să moară, a mea, să fac poemul perfect, însă de la acel "du-te dracului" al ei am trăit poemul intitulat etern: Infern.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate