Doamne, înaintea slavei Tale cad,
Ca turnul cetății biruit. Nu știu să mă mai rog.
Și-atunci când m-am rugat a fost demult,
Hristoase preadorit.

Stau înaintea Ta în stâlp de sare și-am greșit
În urmă de-am privit. Vin, iată, iar la Tine,
Cerșindu-Ți îndurare inimii Tale,
Hristoase preadorit.

Metanii fără suflet adus-am la altar
Și gândul mi-a fugit adesea către moarte,
În candelă lumină am pus cu har,
Hristoase preadorit.

Ca-ntr-o oglindă rece privirea stă azi la icoană.
Câmpul împodobit cu crini e ca visarea.
Primește-mă să cânt măcar în strană,
Hristoase preadorit!