februarie -cinci-
ajunul primăverii
îl simt pe pielea mea
e-atât de cald încât
muncesc la bustul gol

m-apropii de alunii-n floare
ascult șoaptele iubitelor
dar nu le văd pe toate

ici-colo pe câte-un mâțișor
câte una adunând polenul
își vede, calmă, de-a ei treabă

ceva anume privirea îmi atrage:
roiuri mici de musculițe
ori poate-or fi țânțari
în sus și-n jos
ins după ins coboară
apoi urcă până-n vârf de roi
cât ziua-i caldă peste 14 grade

noaptea - îngheață apa-n ciuturi
în zori - mâini pe-a porții clanță

frigul ușor se-îndulcește
când soarele se ridică

buze-întredeschise-n zâmbet
schimbă-n cântec printre semeni
voia bună

ochii ageri pot să vadă
dansul gâzelor prin aer

doar urechile atente
înțeleg versul din triluri

spre amiază
zburdă mieii
cam deodată
copilașii