Sub ochiul blând al razei dimineții
În adierea primăverii vieții
Se pleacă firul ierbii amețit
De dor, de drag și de iubit.

Un tânăr verde crud abia ivit
Se-npotrivește vântului de viață-ndrăgostit
Iar cântecul luminii-l face
Să freamăte fără de pace.

Se-nalță mândru primul din țărână
Chiar dacă iarna-i încă ea stăpână
Sfidează înălțimile, adică
Culcându-și capul iară și-l ridică.

Nu-i pasă că sub soarele înșelător
Se zbat copacii-n dans ameșitor
El vrea să crească cât mai mare
Pulsând pe aripi de răcoare.

Vazându-l subțirel dar falnic
Iarna cea rea cu suflet jalnic
Suflă cu ură peste el
Omorând bietul tinerel.

Ajuns aproape de căldura vieții
Sol iubitor al dragostei și tinereții
Te-ai dus spre zări iubind frumos
De-a pururi primăverii credincios.