cochetărie, cu virilitatea iepurelui de metal
ne-apropiem sincronizați de ziua dragobetelui,
pe urme vechi din romantismul dulce amărui,
răsar sentimente de bază- ghioceii ca un semn vital.

se înzdrăvenesc nuanțe, verde-i litera pe tablă,
fierul din muguri din iarbă va hrăni în lume anemii
va vindeca și rănile din eșuate, părăsite boemii
să creadă lumea-ntro iubire când carul de triumf e rablă.

intrăm zeloși în anul iepurelui de metal,
noi ne-am despărțit mereu de-un trist trecut,
de lupta pentru jucării, de masca unui carnaval
și-am aruncat în stradă rugina ca gunoiul revolut.

se vor înverzi vertebrele din munții melancolici,
să-i placă inimii madrigalul dragostei străvechi,
din aliaj de aur și argint glorii perechi perechi
vor construi in politețea amoroasă cuiburi de rândunici.

când speranța este mărțisor minuni se întâmplă,
exultă molecule, veseli aburi din țuica de prune,
lăutari cu eleganță naturală înviorează strune,
răsăritul unei noi materii rezultă și-n ceruri și-n tâmplă.