de când m-a pogorât Dumnezeu
în poezie
mi s-au topit toate oasele în carne
sunt o moluscă ce se hrănește
cu metaforă
cu metafora mea dar din ce în ce mai des
cu metaforele altora
nenumărații mei ochi
privesc dansul pe sârma lirică
al celor ce întregesc,
uneori doar cu o firimitură,
pâinea din care a rupt Iisus
spre a o da poeților