Vederi citadine

Mergeam agale prin orașe
Privind la sârmele, de sus
Păienjenișul de cablaje
Rețea-ncâlcită de prost gust

Și mă gândeam cu-amărăciune
La gropile din trotuar
La bulevarde sufocate
De-un trafic artificial

Născut din lene și prostie
De, a poza și-a parvenii
Din,nătărăi slujbași cu ziua
ÃŽn contele de Narmaifi.

Aleea,parcul,spațiul verde
E tot o rablă și-un garaj
Și blocuri cu balcoane-nchise
Ori burdușite de bagaj.

Peste bordură șade ,jipul
Cât o cabină de vapor
Din garsoniere pe fereastră
Sună manelele... de dor.

Sărac oraș,săracă țară
Cu toții însă te iubim
Căindu-ne cu-amărăcine
Că stăm să te mai locuim.