Și sânge-mi curge pe hârtii din pană
Iar oasele mi s-au topit în carne
Sunt o moluscă unduind din coarne,
Un melc ciudat căzut într-o capcană

Din iaduri, când a început să toarne
O ploaie ce-n auz e o soprană.
Și nenăscut mă nenumesc în rană...
Convingeri dese vremea să-ți răstoarne

E cu putință căci trăim în secol
Ce rar permite introspectul for.
Umanitatea-i durerosul zvârcol

Al unui timp tiran și carnivor.
Iubito, dă-mi din tine un miracol
Și-ntinde-ți trupul dulce pe covor.