în toiul carnavalului
nu vedem cum luna
este năpădită de melci

pe bicicleta de os
înghesuiți în cele mai largi spații
privim umbrele cum se mișcă independent

țipetele noastre
nu vor crea stele noi

a doua zi
într-o tăcere moștenită
de la tatăl lui aspru
învățatul necalificat
strânge valurile de gunoi încremenite pe străzi
într-o pubelă fără fund