Am închis ușa peste chipul tău
În clipa seacă, lipsită de menire...
Și-am auzit doar plânsul ca un ecou
Al versului în care, te-am numit iubire.

Am plecat învins de tinerețea ta,
Pe drum cărunt cu capătul aproape
Și chiar dac-am oftat, sau mi-a plâns inima
Prin stinse nopți... te vreau, și nu te vreau departe.

Am uitat să iau cu mine convulsiile trupului tău neted,
Zbaterea sânilor, câteva săruturi...
De-ți fac trebuință, închide-le în suflet
Sau... lasă-le presărate prin așternuturi.

Mă voi întoarce în clipa fecundă
La șoaptele tale nocturne,
Pribeag pe străzi de starea profundă
A vieților noastre, introduse în urne.

Să nu-mi trimiți blestemul prioripost...
Adresa mea de chiriaș flotant
Se schimbă des, și cred că n-are rost
Să căutăm, o altă clipă în neant.