un submarin mi-am inventat
să-mi țină loc de viață
vâslaș să-i fiu când ai plecat
durerii crude să-i fac față

și-am început să îmi cutreier
abisurile ființei mele
sperând acolo să te aflu
ecou târziu uitat în ele

azi sunt ocnașul la galere
un condamnat la viață
cel veșnic ispitit de mere
și păcătos fără speranță

da îmi este viața submarin
mi-am scufundat-o în adâncuri
că prea îmi devenise chin
o vâslă ruptă printre smârcuri…