beau ceai fierbinte
îmi încălzesc inima
pentru o nouă adolescență
una de 61 de ani
în care și dragostea ar putea să încapă
de-ar mai avea pe unde dormi
de s-ar gasi un pat s-o primească

beau ceai de fructe
îmi încălzesc mâinile
pentru mătăsoasele-ți nemângâieri
pe care le simt
în puțina nevoie
ce-o mai are aerul de răsuflarea mea
atunci când rece arde pământul
sub tălpile-mi șubrede despreunate

beau ceai și-n tăcere
îmi încălzesc moartea
ca pe-o enormă stalagmită fierbinte
năvălitoare
pe care strunind-o aș putea-o sili
să repornească
cele o mie de mori din vazduhuri
acolo unde-și macină timpul
făina nespornică
aruncată zadarnic si zgârcit
peste noi