agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-19 | |
Un mereu anotimp
Subtil , simt diferența de-a susține , Mici mâini ce mai nimic cerșesc întinse , Deși oricât le-aș da în dar , n-ar întreține Decât un dor și-un drag de vieți aprinse . Înlănțuit-am un suflet , ce apoi l-am ucis , Cu un amor într-o stare de grea siguranță Și poate mai singur și mult mai precis , Am cântărit a mea lume într-o falsă balanță . Cu un suflet mereu însetat de plăcerea Unui vis în care mai toți ochii-s deschiși , Am început să-mi accept decăderea , Din mai toți Ei , de mai Ele uciși . Ponit-am de la banal ca s-ajung la abstract Cu cadouri mici sau cu mai mari promisiuni Învățând că sărutul , nu-i un contract , În mai toate banalele mele minciuni . Nu sunt așa de mort cum sunt așa de viu Și nici așa cum trebui-va ca să fiu odată , Dar sunt aici așa cum mi-ar plăcea sa fiu În purpuriul vieții mele , câteodată . O iarnă , primăvară , vară , toamnă , Nici nu cunosc mai noul anotimp , Deși prin toate-acestea o mare Doamnă , Mă prigonește grav în greu răstimp . Și tot Ea-mi așterne-n scena vieții , Mai mici și mari pelicule uitate-n timp Deși dispar în tot atâtea vagi percepții , Apar în lacrimile unui mereu anotimp .
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate