cândva
cerul înnorat și cețos
va fi iarăși
cald și senin
fericite
vor dansa frunzele-n copacul cel verde
greierele înghețat care-acuma sub glii
își minte cu vise mormântul
prin iarba-nserată cânta-va iar
la căpătâiul îndrăgostirii
numai eu doamne voi fi bătrân
cu suflet de piatră întunecată
numai speranțele mele vor fi
rătăcitoare
prin vântul bezmetic
prin aerul greu
precum fluturii negri si orbi
flămânzi de văzduhuri
înca neinventate