probabil fiindcă am vrut să fiu eu
renunț prima ca și când celălalt s-ar fi gândit dinainte la mine
aruncă din memorie părți afective pe asfalt

sloiuri de gheață
pornesc la vale ca o turmă ce nu mai poate fi stăpânită
aer
să intre în cei patru pereți

particule indivizibile de mucegai pătează țesătura cusută de mână
și algele puse de cu noaptea pe pernă
sunt roșii de culoarea cuțitului
răsucit cu bună știință din ce în ce mai tare

în copacul ce-și poartă cu el rădăcinile
sunt eu