N-are rost să plângi după iubire,
poți mângâia florile,
trupul tău flămând ți-l poate săruta
marea cu valurile ei calde
Când suferi, poți vorbi cu delfinii,
te poți împrieteni cu pescărușii
ce-ți caută gândul dus și-l ciugulesc.

Și dacă te neliniștește singurătatea,
poți chema femeia de seară
s-o aștepți undeva lângă râu,
îi vei mărturisi dimineața,
ce scurtă a fost noaptea de mai
și cum moara de apă ți-a măcinat timpul.