Ascuns...

Ascuns în călimara cu cerneală,
Umezit pe gât și umeri
Realizez: m-a prins o boală
Și-am uitat cum e să speri!

Ascund după un orgoliu moale
Și după mii de fețe și priviri
Lucruri ce dacă le-auzi te doare
În suflet, privire și simțiri!

Ascuns în lumea asta și bruiat
De toți bondarii ce n-au scos acul încă...
Zadarnic încerc să stau camuflat
Nu pot, cad lovit puternic de o stâncă!

Ascund în mintea mea idei,
Vorbe murdare care dor și put...
Privesc apoi la câteva femei
Gândindu-mă că sunt din lut!

Ascuns, mă nasc odată cu ecoul
Și mor, în dinți cu-n singur nume...
Am aruncat deja demult lasoul
Da-i rătăcit, se pare, printre lume...