Din amintiri răsare dorul
Ce stă în suflete sădit,
Voi ridica cu teamă storul,
De umbra toamnei ruginit.

Apar pe rând, amestecate
Imagini pline de noroi,
De-o lacrimă picând spălate
Când le aducem înapoi.

Apar și zile-ntunecate,
Sorbeam din cupe vin amar,
Ne bântuia în lunga noapte
Al geloziei gând hoinar.

Apar încet, trăiri apuse
Din ceasul vremii troienit,
Pe buzele de ierni răpuse,
Un zâmbet cald ți-a răsărit.

Stăm nemișcați, fără cuvinte,
Privind sfioși albastrul lac,
Doi nuferi ne aduc aminte
De prima seară din iatac.

Roșești ușor, îți văd privirea,
Și-n ea câmpiile cu flori
Plină de verde, amintirea
Se scutură peste culori.

Ne așezăm pe iarba crudă,
Din noi pornește infernal
Amor nebun ce încă udă
Þărmul iubirii ca un val.

Deschidem ochii, trupuri lasă
Pe malul lacului suspin,
Uităm de timpul ce ne-apasă,
Când clipele pierdute vin.

Începe apa să tresară,
Se-apleacă trestia la mal,
Pe luciul ei zâmbind coboară
Luna din vârful unui deal.

Þi-adie vântul părul moale,
Cu roua vieții te alint,
Vin amintiri, ne dau târcoale
La nunta noastră de argint.

Intrăm golași în apa rece,
Spre nuferi înotăm visând,
O amintire, undă trece
Peste doi oameni, lunecând.