Nu vă faceți iluzii -
tremurul meu scutură pomii
și atinge cu un deget pătat toate fructele
un mic semn de putreziciune, vedeți?
de parcă și-ar face loc în carnea fiecăruia
subminând totul, coruptă, o inimă
de copil bolnav.

Nu vă faceți iluzii -
tremurul meu nu va fi niciodată domesticit
el e un curent cu gheare
un cancer mobil, un cancer al electricității
care geme prelung și-i scapă printre dinții-ncleștați
mici scântei otrăvite.

Sigur, eu altceva sunt, asta știți -
un mic revolver cărunt
o bibliotecă în formă de miel
un sertar încâlcit cu câteva broșuri visătoare
dar tremurul vine de dincolo
dar tremurul m-a aflat gol
dar tremurul m-a găsit epuizat
și trece prin mine
ca printr-un dormitor de impotenți
puțin îi pasă.

Și acum? și acum?
Dacă încerc să râd, aerul plin de râie
dacă ating fierul, iată-l tăiat
de oglinzi purpurii și de răni
dacă-ți pun mâinile pe sâni, sânii vibrează brutal
se fac negri și duri - și acum? și acum?

Un cancer al electricității, un cancer mobil
tremurul, tremurul.