agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-28 | |
ținea în minte câte un jurnal pentru fiecare vis al ei
și erau puține zilele în care ea nu visa sau nu inventa câte-un vis erau în general zilele cele mai ploioase în care ei beau ceai și pe căni le rămâneau amprentele desenate în sânge jurnalul ăsta e inima mea și fiecare zi e o eșarfă colorată și parfumată pe care ea o abandonează la picioarele mele rugându-mă să o privesc și s-o ascult urlând aproape ca o pradă (ea hăituia mereu) era poetul viselor ei și-n fiecare zi îi îmbrăca conturul într-o eșarfă colorată să nu se piardă parfumul ei se transforma în pradă și parfumul ei era unic o să adun zilele ăstea într-o carte o pagină pentru fiecare eșarfă pe care o fluturi spre mine îmbălsămându-mă și unghiile tale timide câteodată și colorate să le umple de lucruri intime și mici blesteme aproape c-o iubea și aproape că era fericit și aproape-l credeam atunci când citeam cartea și descopeream fiecare vis al ei și fiecare prăpastie dintre ei și restul lumii aproape că vedeam cum visele lui nu mai existau pentru că visele ei... * dar nu poetul de vise avea visele lui și câteva femei care își fluturau mătasea peste ochii lui avea pentru fiecare un jurnal pentru fiecare câte o eșarfă și pentru fiecare a împăturit zilele și le-a închis într-o carte să nu mai fugă să nu-l mai închidă în cuștile ălea sufocante * ultima aproape că n-a mai avut jurnal erau prea multe zile și prea multe iubiri și ochii ei prea blânzi și trupul lui prea lacom în casele ălea gotice pe care le adora peste jurnalul ei și-au pus amprenta sânii alteia mătasea înca mai strălucește și foamea lui * acum probabil că e aproape fericit zilele din primul lui jurnal se scriu singure viața lui pare un cerc imens care adună laolaltă visele și le contopește într-o singură viață # textul are la bază cartea "camiku" - Mihai Curtean și e un fel de reinterpretare - mai mult o interceptare a trăirilor, probabil nu corectă dar personală - a acesteia.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate