m-am sinucis de câteva ori
în drum spre chioșcul de ziare
nu-mi amintesc la care colț de stradă
știu că ascultam timpul probabil

dragostea bătea cu degetul în ecranul meu de autoprotecție

iubeam aliniat, în ordine alfabetică
sprijinindu-mi coatele de pereți cu graffiti
până când ajungeam acasă
și mă dureau coastele rupte de greutatea lacrimilor
numerelor numelor adunate la semafoare

asemenea lucruri nu se spun

am dreptul să trag aer adânc în piept

părinte, invoc prezumția de nevinovăție