locuiam într-o tăcere colosală
încălecat pe minutarul ceasului
ca pe un armăsar ce aleargă către oră
secundarul mi se lipi deodată de tâmplă
și-un zgomot infernal umplu odaia
m-am uitat pe fereastră
treceai
venind sau plecând
în sau din locuri unde
timpul se măsoară în secunde
minutarul se cabră înspăimântat
de 60 de secunde legat
mângâindu-i gâtlejul cu apă de timp
priveam la tine ca la o zeiță din Olimp
erai de 60 de ori mai frumoasă
decât orice poezie din casă
am ieșit în nămeții de-afară
și te-am întrebat cât e ceasul
înspăimântat că fără să mă știi vei trece
mi-ai răspuns că e ora zece
ai dat să treci mai departe
dar te-am strigat pe limbile ceasului
și dintr-o dată te-ai făcut pasăre
unduindu-ți făptura glasului
mi-ai spus că o cafea ar fi minunată
ochii mei s-au făcut ploaie
și am intrat amândoi la mine în odaie

dar povestea aceasta e veche
azi dorm alături de tine cu secundarul la ureche