Tu,
ochiul inimii mele spre viață,
Lucifer căzut pentru mine,
ai plecat odată cu roua
florilor de trandafir.
Demult,
credeam că pieirea ta
va fi odihna sufletului meu...
Dar acum,
parcă aș fi un trup fără trup
și mâna mea singură
a înghețat.
Tac.
Þin lacrimile bine ascunse-n palmă
și o mândrie palidă
mi se scurge pe față.
Te iubesc, aș izbucni,
dar las doar un strigăt
să urle în ecoul sufletului meu.
Oare,
de acum
iubirea am să mi-o petrec
în rugăciune?