cu minte de copil
pe vremuri tot fugeam de-acasă
cu gând s-ajung la locul unde
curcubeul își avea izvorul

spre zări vedeam arcade minunate
cântam săltând spre-acel miraj
dar zările se strămutau
tot mai departe

spre seară-înțelegeam că joaca mea
de-a prinde curcubeul
era un vis copilăresc
neîmplinit

mă-întorc și azi în mintea de copil
când văd pe după nouri curcubeul
și pot să jur că sunt la fel de fericit
de coada minunatului păun