În fiecare vineri tata se ridică din mină și se-ntoarce
a doua zi târziu cu genunchii îngropați în aer
mama îl așteaptă cu pâine și vin fumând
într-un colț de unde vede fântâna pe care tata
o secase de curând să-ncapă pielea lupului ucis

atunci credeam că tata e un Dumnezeu mai mic
pe care-L am întotdeauna la-ndemână
că pot să-i spun toate lucrurile care mi se întâmplă
atunci când răspund la telefon
că-L pot desena ca pe un șarpe tatuat pe
sânii mamei veninul Lui să-mi fie lapte
că-mi pot sprijini urechea de pieptul Lui
s-ascult ora exactă atunci când nu am ceas

lipită de carnea Lui să mă nasc a doua oară
din iarba portocalie care crește înlăuntrul lui
de fiecare dată când o cere pe mama în căsătorie

(nu am știut niciodată de ce îmi punea
monede albe pe ochi în somn)

în fiecare vineri genunchii mei se înnegresc
și mi se rupe câte-o coastă
în fiecare vineri mă-ntreb dacă nu cumva
pielea mea e pielea lupului ucis de tata
dacă nu cumva pielea aceea s-a umplut
de apa secată din fântână și m-a-mbrăcat pe mine

(în fiecare zi de vineri mi-e foame de vin și sete de pâine)

în ce prăpastie mi-ai aruncat Doamne mărul
vezi Tu eu am doar degete și toate 11
le-am întors spre Tine